ISTORIC ŞI TRADIŢIE

 

Începuturile învăţământului superior electrotehnic în Timişoara se confundă cu începuturile Şcolii Politehnice – Timişoara. Data de 15 noiembrie 1920, este data înfiinţării Şcolii Politehnice la Timişoara. Iniţial, Şcoala Politehnică din Timişoara avea două secţii de specialitate: Electromecanică şi respectiv Mine şi metalurgie, funcţionând cu 15 cadre didactice şi 117 studenţi. În anul 1923 se înfiinţează Laboratorul de Măsurări electrice, primul laborator din Şcoala Politehnică, care începe să fie dotat cu o serie de echipamente extrem de performante pentru perioada respectivă. În anul 1925 este numit la disciplina de Electrotehnică, ca profesor, Plautius Andronescu, care “a lăsat în urma sa o şcoală de electrotehnică teoretică şi aplicată, care continuă să se dezvolte pe calea iniţiată de el, prin discipolii săi şi prin realizările remarcabile ale acestora”.

 

Astfel, unul dintre discipoli, Remus Răduleţ, ajuns membru titular al Academiei Române, a fost profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizării acestei ştiinţe, cu contribuţii remarcabile în teoria electrodinamicii relativiste şi teoria mărimilor fizice primitive, iniţiatorul imensei enciclopedii tehnice intitulate „Lexiconul tehnic român”, preşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI), creatorul şcolii româneşti de Bazele Electrotehnicii. Un alt absolvent al Şcolii Politehnice din Timişoara, prof. Alexandru Rogojan, angajat după absolvire la CFR, publică în anul 1947 „Curs de curenţi purtători”. Din anul 1948 este numit la Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic Timişoara, ca profesor suplinitor, la disciplina „Tehnica curenţilor slabi” şi apoi, în 1952, devine şef al Catedrei de Măsurări electrice. Pe parcursul anilor, predă discipline noi ca: „Automatizări şi telecomenzi”, „Electronică industrială”, iar din 1964 „Calculatoare numerice”. Datorită activităţii profesorului Alexandru Rogojan ia fiinţă în anul 1966, la Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, prima grupă de specializare în domeniul calculatoarelor electronice, care ulterior s-a transformat în secţia de Calculatoare electronice şi apoi Automatizări şi calculatoare.

În anul 1970 a fost înfiinţată specializarea de „Electronică Aplicată" la Facultatea de Electrotehnică. În anul 1974 a luat fiinţă catedra de „Electronică, Automatizări şi Măsurări". În anul 1990 Facultatea de Electrotehnică se reorganizează în trei facultăţi corespunzătoare profilurilor de pregătire a studenţilor. Astfel, prin ordinul MI cu nr.7751/15.05.1990 au luat fiinţă:

 

  • Facultatea de Electrotehnică
  • Facultatea de Automatică și Calculatoare;
  • Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii;

 

În ordinul de înfiinţare a Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii se prevede existenţa a două specializări: Electronică Aplicată şi Comunicaţii.

În anii următori, ca urmare a procesului de restructurare din învăţământul superior, au loc o serie de transformări ale structurii procesului de învăţământ care au drept consecinţă elaborarea unor noi planuri de învăţământ, în cadrul unor coordonate mai rigide impuse de MI. Astfel, conducerea Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii a dezvoltat un plan de învăţământ pentru specializările de Electronică Aplicată şi Comunicaţii care prevedea doi ani de pregătire generală specifică profilului şi trei ani de pregătire complementară şi fundamentală de specialitate specifică. Suplimentar, s-au profilat direcţii de specializare prin pachete de discipline opţionale şi discipline opţionale independente.

În anul 1994 au fost înfiinţate primele programe de studii aprofundate în cadrul specializărilor de Electronică Aplicată şi Comunicaţii în baza Ordinului Ministrului 6572/ Programele au fost intitulate “Electronica sistemelor industriale inteligente”, „Instrumentaţie electronică” şi „Prelucrări numerice adaptive ale semnalelor de telecomunicaţii” şi au debutat cu un număr de 10 studenţi fiecare. Programele au fost acreditate în anul 1995. Până în anul 2000 fiecare program a funcţionat cu un număr de aproximativ 10 studenţi.

 

Primul pas în modernizarea învăţământului superior ingineresc l-a constituit introducerea sistemului bazat pe credite. Astfel Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a procedat în cursul anului 1997 la refacerea curriculei universitare prin raportarea sa la cerinţele învăţământului bazat pe credite transferabile. De asemenea, s-a impus un grad mai mare de flexibilitate al planului de învăţământ prin introducerea unor discipline la alegere, individuale sau grupate în pachete, precum şi mecanismul pătrarelor. Toate acestea au condus la elaborarea unor noi planuri de învăţământ pentru inginerii din specialităţile de Electronică Aplicată şi Comunicaţii, care s-au implementat pe parcursul anilor 1997-2002 În anul 2002, a terminat practic prima promoţie de absolvenţi beneficiară a noului plan de învăţământ. Restructurarea şi trecerea la sistemul de credite transferabile a afectat desigur şi programele de studii aprofundate de la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii.

În anul 2005, la solicitarea mediului economic din domeniul electronicii şi telecomunicaţiilor şi în special, ia fiinţă programul de master ”Tehnici avansate de proiectare şi testare în electronică”, program care obţine acreditarea în acelaşi an. Înfiinţarea acestui program a avut la bază un Contract de colaborare cu firma Solectron care prevedea derularea programului master pe durata anului universitar 2005 – 2006, cu posibilitatea de prelungire prin acordul părţilor, cu o cifră de şcolarizare de minimum 10 studenţi.

Programele de master au fost toate acreditate şi aprobate de către MEI, inclusiv şi pentru linii de învăţământ în limba engleză, conform procedurii în vigoare, cu ocazia fiecărei modificări structurale sau de conţinut.

Referitor la activitatea de doctorat, activitate care se desfăşoară la UPT începând cu anul 1935, acesta s-a dezvoltat în mod constant. Dacă la înfiinţarea specializării de Electronică şi Telecomunicaţii, în colectivul care gestiona această specializare exista un singur conducător de doctorat, profesorul Eugen Pop, în prezent la facultate îşi desfăşoară activitatea 16 conducători de doctorat care conduc activitatea a peste 80 de doctoranzi). Din anul 1970 şi până în prezent, în cadrul specializării/facultăţii, au fost susţinute peste 150 de teze de doctorat.

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, în acord cu Declaraţia de la Bologna, a procedat la o nouă refacere a curriculei universitare prin raportarea sa la cerinţele şi tendinţele actuale în domeniul Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii. Pornind de la o grilă aprobată de către Senatul Universităţii, grilă care reglementează strict raporturile dintre disciplinele fundamentale, cele de specialitate şi cele conexe, precum şi numărul de ore şi distribuirea acestora în interiorul disciplinelor, începând cu anul 2004 s-a elaborat un nou plan de învăţământ pentru nivelul licenţă şi master, activitate care a implicat un mare efort de studiu, de concepţie şi de implementare din partea membrilor facultăţii. Noul plan de învăţământ, intrat în funcţiune în anul universitar 2005-2006 este unul modern, flexibil care în principal vizează cele două specializări: Electronică Aplicată şi Tehnologii şi Sisteme de Telecomunicaţii. Planurile de învăţământ ale masterelor au fost corelate cu noul planul de învăţământ de la ciclul de licenţă de 4 ani, corelare care s-a făcut atât cu specializarea Electronică Aplicată cât şi cu specializarea Tehnologii şi Sisteme de Telecomunicaţii, dând astfel posibilitatea ca absolventul oricărei specializări să poată urma studiile de master. S-a insistat, cu precădere, pe formarea competenţelor absolut necesare unui inginer în domeniul vizat, în paralel cu o libertate cât mai mare în alegerea traseelor curriculare. Elaborarea competenţelor asociate domeniilor de studii, a planurilor de învăţământ şi a specificaţiilor pentru programele analitice, a fost delegată de către conducerea universităţii board-urilor specializărilor şi domeniilor - organisme alcătuite din reprezentanţi ai colectivelor de cadre didactice de diferite specializări, categorii de vârstă şi grade didactice, din reprezentanţi ai angajatorilor şi reprezentanţi ai studenţilor, înfiinţate prin HBES nr. 20/2005. Din anul 2007 competenţele board-urilor au fost extinse şi asupra domeniilor de master. În cazul de faţă, organul abilitat în acest sens pentru programul de licenţă în discuţie este Board-ul Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii cu cele două secţiuni: Electronică Aplicată şi Tehnologii şi sisteme de telecomunicaţii.

 

Odată cu intrarea în funcţiune a noului plan de şcolarizare cu durata de 4 ani, profilul de Electronică şi Telecomunicaţii se transformă în domeniul Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii, domeniu care arondează în prezent programele specifice de studiu.

Specializarea Electronică Aplicată a fost evaluată periodic de către CNEAA în anii 2005, 2007 și respectiv ARACIS în anul 2009. Rezultatele evaluării au fost de fiecare dată foarte bune şi ARACIS a aprobat menţinerea acreditării.

 

Astăzi absolvenții programului de studii Electronică Aplicată sunt viitorii ingineri și cecetători din companiile Continental Automotive, Hella, Flextronics, Autoliv sau Yazaki, dacă ne referim la spațiul economic timișorean, dar și viitorii masteranzi nu numai ai UPT dar și a prestigioase universități din Europa de vest sau de pe continentul american.

 

 

 

 

Departamentul de Electronică Aplicată